Din Romania sunt doar eu Rasfoieste

Din Romania sunt doar eu

Am citit excelentul jurnal american al lui Daniel D. Marin cu emotie si invidie, pentru ca n-am fost, pentru ca mi-as dori. America vazuta în 36 de zile e prezentata prin ochii unui egal care, desi ar putea fi impresionat, nu-si pierde concizia. Los Angelesul este cel mai mare sat vizitat, San Francisco – un oras simpatic, iar New York, analizat si din cartiere, si de la înaltime, nu primeste nota de trecere. Singurul lucru care aminteste de casa este discutia cu un etiopian, angajat al aeroportului din Dallas, care stie totul despre Hagi. Jurnalul italian schimba o insula cu alta, numai ca de data asta ceea ce parea sa fie o calatorie devine o destinatie, iar ceturile, geometria, asfaltul se transforma în oameni. Efectul Sardiniei este unul vital pentru calatorul-autor – acela de a-l face sa fie tot mai mult el însusi, mai ales atunci cand e prins în anxietatea departarii. Lavinia Balulescu   Se întampla des ca notaţiile de calatorie ale scriitorilor sa fie hiperintelectualiste şi puţin snoabe. Daniel D. Marin scrie jurnal cam cum l-ar scrie Holden Caulfield, flegmatic şi constatativ, dar capabil sa surprinda golul cascat brusc (adesea periculos) în asfaltul banalului. Fuga sa pe o insula nu este nici ea obişnuita: scriitorul nu e niciodata singur, o viermuiala umana pestriţa îl asuma şi îl mişca, iar el traieşte fiecare clipa a aventurii de doua ori: o data în afara, prin ceilalţi, care îl gasesc nonparticipativ, şi o data în interior, prin scrisul instantaneu al lui aici şi acum. Mihaela Ursa

Spune-ti opinia