Adolescentul Rasfoieste

Adolescentul

Arkadi Dolgoruki, protagonistul-narator al romanului lui Dostoievski, este fiul ilegitim al unui latifundiar controversat si risipitor. Proaspat iesit din adolescenta, mustind de idei care-i tradeaza ambitia de a deveni un om faimos si bogat, Arkadi este prins intre dorinta de a expune faptele reprobabile ale tatalui sau si dorinta de a-i castiga afectiunea. Inflacarat de ideea unei comuniuni cu acesta, pleaca la Sankt Petersburg sa iti intalneasca tatal, dar lucrurile se complica si mai mult cand tatal si fiul se indragostesc de aceeasi femeie si devin rivali in castigarea afectiunii acesteia. „Adolescentul ilustreaza perfect o eruptie originala de imagini, avantul vizionar dostoievskian. Este o viziune care depaseste cadrul vietii rusesti, tintind spre universalitate." - Jacques Catteau  „Spre deosebire de alti romancieri, Dostoievski nu este interesat de o «unica viziune», ci prezinta situatia sub forma unei suite de unghiuri foarte diferite. Din acest motiv romanele sale sunt extrem de dramatice, sunt romane de idei, in care punctele de vedere conflictuale si personajele se dezvolta adesea intr-un crescendo insuportabil." - Mihail Bahtin „In spatele naratiunii despre tanarul Arkadi, «ideea» lui, tatal si familia lui, tulburarea, sperantele, umilirile si descoperirile lui, stau la panda tot felul de personaje coborate parca din tablourile lui Pieter Bruegel cel Batran, personaje de toate varstele si din toate mediile sociale, pe care Dostoievski le foloseste pentru a prezenta o imagine panoramica a dezastrului inconjurator.” Andrew R. MacAndrew, University of Virginia  „Adolescentul este cel mai captivant roman al lui Dostoievski.“ - Konstantin Mochulsky, autor al cartii Dostoievski: Viata si opera ”Cand privim viata de departe, cu ochi pierduti, schiloditi si sfasiati de nefericire, incapabili de a mai intelege viata cu  toata cruzimea ei salbatica si frumoasa si nemaidorind nimic de la ea, abia atunci suntem deschisi muzicii acestui autor magnific si terifiant. Abia atunci incetam sa mai fim simpli privitori de pe margine, epicurieni si judecatori; devenim creaturi printre toti sarmanii demni de mila ai creatiei lui Dostoievski...” - Hermann Hesse Cinci scurte citate care te-ar putea interesa: Doream sa aflu adevarul, cum isi doreste un om lihnit de foame un codru de paine. Sa‑ti iubesti aproapele, fara sa‑l dispretuiesti, e cu neputinta. Dupa mine, incapacitatea fizica de a‑si iubi aproapele e in firea omului. Imi aduc foarte bine aminte ca in unele clipe eram pe deplin constient de absurditatea unei hotarari, si, totusi, treceam numaidecat la indeplinirea ei. Da, in noaptea aceea eram aproape de crima si numai din intamplare n‑am savarsit‑o. Dupa parerea mea, un calau isi iubeste victima; cel putin nu e cu neputinta s‑o iubeasca. Eu, bunaoara, imi iubesc dusmanul si in ce o priveste, de pilda, imi place grozav ca e atat de frumoasa. Deodata, am prins‑o de maini si la atingerea lor m‑a trecut un fior dureros. Apoi, mi‑am apropiat buzele de gura ei impertinenta, provocator de rosie, care tremura de ras si parea sa ma imbie.

Spune-ti opinia