Cismigienii

Cismigienii

Cum ar fi fost România daca la sfirșitul celui de-al Doilea Razboi Mondial nu ar fi fost ocupata de Uniunea Sovietica? Ce ar fi discutat Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Emil Cioran, Petre Țuțea și Mircea Vulcanescu intr-o frumoasa dimineața a anului 1971, la o cafea și o bere rece in Gradina Cișmigiului? Exista oare vreun motiv pentru care România ar putea fi numita Gradina Maicii Domnului? „Eliadesc, scris cu pasiune, romanul lui Eugen Cadaru pare o continuare fireasca a prozei interbelice, in care se intilnesc personaje reale și ficționale și marile teme legate de timp, trecere, ritualuri. Atmosfera interbelica, reconstituita riguros in anii ’70 ai unui trecut alternativ, face ca personajele sa fie foarte veridice. Eliade, Cioran, Ionescu, Țuțea și Vulcanescu prind viața in discuții care evoca operele lor sau in plimbari tihnite printr-un București idealizat. Scris cu implicare și cu talent, Cișmigienii lui Cadaru este un roman cu tema nostalgica și aspirații innoitoare, construit atent și fermecator, cu eleganța estetica.” (Doina Ruști) „Eugen Cadaru face o figura singulara intre scriitorii de fantastica ai celei mai recente generații prin felul in care introduce ruptura de sorginte fantastica in realitatea ficționala, abstractul «marii taine» fiind inlocuit de concretul exemplelor de interferența a neobișnuitului magic cu realitatea cotidiana. O sursa pentru efectul estetic cu semnatura «Eugen Cadaru» este aceea ca salvarea raționalitații nu se poate face fara acceptarea datului irațional, «magic», realitatea completa neputind fi redata decit prin realism magic. Daca imi permiteți jocul de cuvinte, cel puțin in cadrul generației sale, Eugen Cadaru este singurul cu acces magic la realitate.” (Catalin Badea-Gheracostea, Observator cultural)

Spune-ti opinia