Daca te apropii

Daca te apropii

O poveste despre iubirea interrasiala ● Autoare castigatoare a National Book Award for Young People's Literature Curaj si maturitate ● Final ravasitor Jeremiah este in clasa a zecea si se simte bine in pielea lui – atat timp cat se afla in cartierul din Brooklyn unde a crescut, alaturi de gasca lui cu care joaca baschet. Parintii sai – un vestit regizor de film si o scriitoare la fel de renumita – decid insa sa-l transfere la o scoala mai bine cotata din Manhattan, nu tocmai locul unde fiul lor ar vrea sa se afle. Insa in prima saptamana de scoala o intalneste pe Ellie si intr-o clipa cei doi stiu ca ar vrea sa se cunoasca. Jeremiah e afro-american, iar Ellie e evreica. Lumile lor sunt foarte diferite, dar pentru ei nu conteaza. Alaturi de Jeremiah, Ellie devine tot mai constienta de existenta rasismului si a prejudecatilor rasiale, care ii iau cu asalt la tot pasul, dar impreuna infrunta totul cu o remarcabila maturitate. Cinci citate: Cand esti copil si mama ta pleaca, ceva dinauntrul tau se umple cu absenta ei. Nu stiu cum sa explic. O perioada lunga, in mine a existat un loc unde ar fi trebuit sa fie dragostea pentru Marion, dar nu era. Isi dorea ca bunica sa mai fi fost in viata ca sa‑i poata spune ca nu era un lucru rau. Ca nu poti deveni prea negru. Si‑a adus aminte de momentul in care tatal lui il dusese sa vada un film despre Black Panthers – toate acele coafuri Afro si pumni ridicati in aer. Jeremiah a suras. Isi dorea ca bunica sa‑i fi putut auzi cand strigau „Negru e frumos“. Dar nu‑i putuse auzi. Si crezuse in ce spusese atunci – ca o persoana poate deveni prea neagra. Asa cum tatal lui credea de fiecare data cand spunea: „Miah, esti negru. Esti un luptator.“ Dar care era lupta? se tot intreba el. Unde era razboiul? Fiecare zi parea sa treaca in ritm de melc si s‑o aduca dupa ea pe urmatoarea si tot asa si in unele nopti nici nu puteam dormi de emotia venirii unei noi zile – si a unei noi ocazii de a‑l vedea pe Jeremiah. Poate ca asta insemna dragostea. Era ciudat felul in care elevii pareau sa‑si fereasca privirea cand el si Ellie se tineau de mana pe scarile scolii. Cand el o tinea pe dupa gat pe Ellie in timp ce mergeau pe coridoare. Isi fereau privirea cand se sarutau langa salile lor de clasa. Se intreba unde dispar lucrurile de genul acesta, unde disparea iubirea, cum un om putea iubi un alt om intr‑o zi si – bum! – a doua zi sa iubeasca pe altcineva.   Opinii despre carte: „Woodson trateaza subiectele delicate, explozive chiar, cu o exceptionala claritate, siguranta si profunzime. In aceasta poveste contemporana despre iubirea interrasiala, autoarea intra fara efort in pielea personajelor principale. Ambele voci descriu cu realism momentul in care cei doi se indragostesc si modul in care isi castiga reciproc increderea. Intensitatea emotiilor lor va face ca inimile cititorilor sa pulseze si apoi sa simta suferinta, pe masura ce devine tot mai evident ca dragostea «perfecta» dintre Ellie si Jeremiah exista intr-o societate profund viciata.“ Publishers Weekly „O poveste in care Woodson sondeaza viata personala si realitatea sociala cu aceeasi acuitate ca in toate romanele sale.“ Kirkus Reviews

Spune-ti opinia