Bastian

Bastian

Un client vinovat de un accident de mașina i se confeseaza, invocind secretul profesional, unui tinar avocat de succes, al carui destin se va schimba radical din clipa aceea. Cu o structura și așa depresiv-melancolica, nemulțumit de „prestația” palida a existenței sale vulnerabile de pina acum, juristul de douazeci și cinci de ani iși va asuma acea fapta straina, care-l va ajuta sa-și clameze ferm propria filosofie de viața: „Sentimentul cel mai glorificat de omenire” – spune el – „e pe nedrept glorificat! Iubirea palește in fața frisonului pe care ți-l da vinovația! Chiar și-atunci cind vinovația nu-i a ta”. Dincolo de vinovația de imprumut, din prezent, discursul protagonistului ne va revela o alta, profunda, lucida, reala, care-l bintuie inca de la naștere. „Scrisul borderline al Dorei Pavel apare ca rezultatul fecund al unor interferențe culturale cu literatura occidentala anglofona. Aceste interferențe situeaza ideatic thrillerele abisale și metafizice ale romancierei sub zodia unor autori precum Ian McEwan, Patrick McGrath sau Joyce Carol Oates, care aparțin, la rindul lor, galaxiei eclectice a neogoticului postmodern. Hiperconcentrata și minimalista, pe de o parte, iar pe de alta parte marcata adinc de sedimentari epice dense, cumulative, proza Dorei Pavel inglobeaza o forma particulara de neogotic. Un gotic hibridizat, ivit dintr-un psihism sumbru și fragmentat, dar nu mai puțin unul rezidual, remodelat și proiectat intr-un nou organism paradoxal: ceea ce voi numi un neurogotic.” (Giovanni Magliocco, Università degli Studi di Bari Aldo Moro)

Spune-ti opinia

Numele tau:


Opinia ta: Notă: Codul HTML este citit ca si text!

Nota: Rau           Bun

Introduceti codul din imagine: