Cand eram foarte tineri

Cand eram foarte tineri

O carte „ca un cantec, plina de repetitii si refrene pe care o sa le tii minte usor, n-o sa mai scapi de ele, o sa vina cu tine la gradinita si in parc si inapoi acasa." In lumea din cartea asta minunata totul se poate, asa cum se poate totdeauna in lumea copiilor: de exemplu, intr-o zi, poti s-o pornesti, cu al treilea scaun din camera ta, transformat in corabie, intr-o calatorie mare pe mare sau o mare calatorie pe marea cea mare. Si-apoi sa vina cineva, cine altul decat un marinar (sau poate o marinarita cu tricoul in dungi alb-albastre) si sa te intrebe: „Pe-aici e drumul in jurul lumii?” Iar tu sa nu te miri ca drumul in jurul lumii trece fix, dar fix prin camera ta mica, in care a incaput si marea cea mare. Nimic nu e absurd, adica fara rost, in lumea copiilor din carte, absurdul e un monstru care te musca numai atunci cand te faci mare, asa ca te rog sa nu ma intrebi ce inseamna, mai exact, absurdul. Pesemne o sa-l cunosti si tu candva, dar eu te rog sa-i spui mai degraba „La revedere!”, cand il vezi, decat „Buna ziua!”  (Ioana Parvulescu)

Spune-ti opinia