„Un roman al relatiilor interumane «otravite» (a se vedea, in acest sens, si semnificatia expresiei din franceza «le bouillon d’onze heures», la care trimite explicit autoarea…) se transforma, de la o pagina la alta, intr-o istorie a redemptiunii prin suferinta si prin sublimare artistica – cai deschise catre o dimensiune abia intrevazuta aici, dar pe care o putem regasi in poezia cu fond mistic a Martei Petreu. Un filon poetic strabate, de fapt, si romanul de fata. Si ii da adincime.” (Bianca Burta-Cernat)