Iarta-ne, Ginsberg

Iarta-ne, Ginsberg

Limba maghiara este privilegiata, se pare, de muze, secolul douazeci al Transilvaniei dand o pleiada de mari poeti, Marko Bela fiind unul dintre acestia. Pentru multi, el a patruns in constiinta publica mai ales in calitatea sa de lider politic, care l-a propulsat in centrul agitatei scene politice de la noi, calitate care ii paraziteaza pana astazi numele, de aceea destul de putini stiu (si aici ma gandesc nu numai la romani) ca domnia sa este un poet de marca, autor al unui numar insemnat de carti, una dintre vocile inconfundabile deja ale liricii maghiare. Asemenea marilor autori din toate timpurile, s-a aflat necontenit in cautarea limbajului definitoriu ce confera marca proprie, dar devine si instrument creator de maxima libertate de exprimare, care poate gazdui si propaga propriul sau imperiu de teme si simboluri, ultimele carti, Badminton si acum Iarta-ne, Ginsberg, atingand limita de sus a acestei poezii epice, de mare respiratie, in care isi gasesc locul interogatii existentiale, secvente sociale care marcheaza emotional si etic, calde evocari amicale, referinte istorice si culturale, mitologice si religioase. E o poezie luminoasa, optimista, prietenoasa. (Kocsis Francisko)

Spune-ti opinia