Sora lui Colacel

Sora lui Colacel

Un roman despre lucrurile pe care le descoperim singuri, despre nevoia de a apartine si frica de schimbare. Fara sa se cunoasca prea bine, Ruxi si Adela devin peste noapte surori. Adela noteaza si deseneaza de zor in jurnalul ei de naturalist, pe cand Ruxi scrie povesti si are grija de Colacel, puiul de gaina. Teritoriile sunt destul de clar stabilite intre ele; mama e a Adelei, tatal e al lui Ruxi; postul de observatie din visin e al Adelei, Ruxi se joaca in curte cu puiul. Cele doua surori se cunosc putin cate putin de la o zi la alta, mirate si tematoare. Lutu, calul legat de gardul vecin, aduce o schimbare: cele doua fete urca impreuna in visin. De sus, lucrurile se vad altfel si asa ajung sa imagineze povesti despre calut. Iar pe masura ce Ruxi le scrie si Adela le deseneaza, sentimentele lor devin tot mai amestecate. Citate interesante din carte: „Colacel ma privea doar cu un ochi si atunci mi-am dat seama ca voi avea tot timpul senzatia asta, ca-l vad doar pe jumatate si ca cealalta latura a lui o sa-mi fie inaccesibila. Asa sunt si oamenii, parca ne privim mereu doar cu un ochi. Niciodata nu vezi tot.“ „Spatele cuiva poate sa spuna multe lucruri despre persoana aceea. In primul rand trebuie sa stii daca sta cu spatele la tine pentru ca l-ai suparat sau daca asteapta sa evadeze. Noi nu l-am suparat pe Calutu.  El nu este tinut cu forta in curte, dar nici nu poate sa deschida poarta, deoarece are copite. Ar putea incerca cu dintii, dar nu stiu daca i-a trecut prin cap ca ar putea sa traga de clanta cu dintii. Cum faci sa-i treaca o idee prin cap unui cal? Ideile se prind din zbor, trebuie sa dai cu capul in ele ca intr-o minge de fotbal cand vine spre tine. Uneori intra in cap, uneori ricoseaza.“

Spune-ti opinia

Numele tau:


Opinia ta: Notă: Codul HTML este citit ca si text!

Nota: Rau           Bun

Introduceti codul din imagine: