Povestea unei pescaruse si a motanului care a invatat-o sa zboare

Povestea unei pescaruse si a motanului care a invatat-o sa zboare

Despre prietenia uimitoare dintre motanul Zorbas si pescarusa Kengah Motanul Zorbas traieste linistit intr-o familie prietenoasa din portul Hamburg. Sta la soare torcand fericit, iar din cand in cand da o fuga peste acoperisuri si se intalneste cu ceilalti motani din port pentru un festin cu sardine si calamari. Pana intr-o zi, cand somnul ii e intrerupt pe nepusa masa de aparitia unei pasari care se prabuseste pe balcon. E Kengah, o pescarusa ale carei aripi imbibate cu petrol n-au mai lasat-o sa zboare. Kengah e foarte bolnava, dar stie ca urmeaza sa faca un ou. Ii cere lui Zorbas sa-i promita trei lucruri: ca nu va manca oul, ca o sa aiba grija de pui si ca il va invata sa zboare. Iar Zorbas va trebui sa-si tina promisiunea, pentru ca un motan nu isi incalca niciodata cuvantul dat.    Luis Sepulveda si ingredientul magic al vietii - o recenzie de Florentina Hojbota   Povestea unei pescaruse si a motanului care a invatat-o sa zboare este prima carte pentru copii a lui Sepulveda, si e dedicata fiilor lui, portului Hamburg si, desigur, motanului Zorbas. Este o poveste despre prietenie si incredere, in care gasim de toate: un pisoi clocitor, o enciclopedie care cuprinde secretele lumii, dar nu se dovedeste de prea mare folos, si o pescarusa care crede ca e pisica. Pescarusa asta, Afortunada, este cu adevarat norocoasa, asa cum ii spune si numele. Intai si-ntai, pentru ca niciunuia dintre motanii care sunt familia ei nici macar nu-i trece prin cap sa o manance. Au facut o promisiune si codul pisicilor pune mare pret pe onoare. Lumea animalelor este una simpla, in care se vorbeste o singura limba si armonia e garantata, atata timp cat se pot intelege intre ele si nimeni nu-si calca cuvantul dat. Oamenii, in schimb, sunt imprevizibili si pot provoca pagubele cele mai mari avand cele mai bune intentii. Este si motivul pentru care pisicile respecta cu sfintenie interdictia de a le vorbi vreodata. Dar nu toti oamenii sunt la fel. O stie si pescarusa Kengah care, la inceputul cartii, moare din cauza maniei oamenilor de a murdari marea cu gunoaiele lor, o stie si Zorbas, care a fost salvat de un baiat de treaba din ghearele unui pelican care-l lua drept broasca. Iar pentru indeplinirea celor trei promisiuni facute lui Kengah, e nevoie ca si animalele, si oamenii sa puna la bataie tot ce stiu si sa aiba incredere unii in altii. Secretul unui astfel de pact, pare sa ne spuna cartea, si al unei vieti traite cu sens, e tocmai gasirea unui scop comun, si intelegerea faptului ca atingerea lui nu sta in puterea unui singur motan, nici a unui singur om. Doar asa se poate gasi ceea ce Sepulveda numea „ingredientul magic al vietii“. 

Spune-ti opinia

Numele tau:


Opinia ta: Notă: Codul HTML este citit ca si text!

Nota: Rau           Bun

Introduceti codul din imagine: