Discursul indragostit

Discursul indragostit

Traducere, note si introducere de Magda Jeanrenaud Discursul indragostit cuprinde notele seminarului pe care Roland Barthes l-a tinut la École pratique des hautes études in perioada 1974-1976, la care se adauga o serie de pagini inedite din eseul Fragmente dintr-un discurs indragostit. Bazindu-se pe lecturile sale din domeniul literaturii – in primul rind romanul lui Goethe Suferintele tinarului Werther, dar si multe alte opere poetice sau dramaturgice – si pe alte forme de arta si creatie, pe care le imbina cu experiente personale si cu propria reflectie alimentata indeosebi de psihanaliza si filozofie, Barthes construieste un discurs profund original despre indragostire. Mai mult decit un studiu stiintific sistematic, cei doi ani de seminarii reprezinta o cautare, o explorare menita sa explice sau cel putin sa lumineze orice experienta de indragostire in relatie cu limbajul. „Din inima furtunii care ma dezradacineaza, ma deposedeaza de propria identitate, vreau sa ma intorc uneori la origine – la originea mea. O panta implacabila ma face sa alunec, sa cobor (ma scufund) spre copilarie. Insa forta care produce amintirea aceasta este ambigua: pe de o parte, caut sa ma linistesc prin reprezentarea unui timp adamic, anterior oricarei ingrijorari din dragoste, oricarei nelinisti genitale, si totusi mustind de senzualitate; prin amintire, pun la bataie timpul acesta impotriva timpului Ingrijorarii indragostite; dar mai stiu si ca dragostea si copilaria au aceeasi natura: dragostea implinita nu este niciodata altceva decit raiul a carui idee fixa mi-a fost transmisa din copilarie.” (Roland Barthes)

Spune-ti opinia