Trei pe doua biciclete

Trei pe doua biciclete

O chestiune delicată. Ce ar fi putut spune Ethelbertha. Ce a spus ea de fapt. Ce a spus doamna Harris. Ce i-am spus lui George. Pornim miercuri. George sugerează posibilitatea de a ne lărgi orizontul. Eu şi Harris stăm în cumpănă. Care dintre cei doi de pe un tandem depune mai mult efort? Părerea omului din faţă. Opinii ale celui din spate. Cum şi-a pierdut Harris soţia. Problema bagajului. Înţelepciunea răposatului meu unchi Podger. Începutul poveştii despre un om care avea o geantă. ... Luni după-amiaza Harris a venit la mine; avea în mână o broşură cu piese de bicicletă. I-am zis: — Ascultă la mine, las-o încolo. Harris zise: — Ce să las încolo? Eu: — Prostia aia sau ce o fi, nou-nouţă, brevetată, revoluţie în ciclism, spărgătoare de recorduri, din broşura aia pe care o ai în mână. El: — Ei, ştiu şi eu? O să avem şi pante abrupte în cale; cred că o să avem nevoie de frâne bune. Eu: — O să avem nevoie de frâne bune, de acord. Dar n-o să avem nevoie de vreo minune tehnică la care nu ne pricepem şi care niciodată nu funcţionează atunci când trebuie. — Chestia asta funcţionează automat, zise el. — Nu e nevoie să-mi spui, zisei eu. Ştiu din instinct exact ce o să facă. La deal o să blocheze roata aşa de bine încât o să fim nevoiţi să cărăm bicicleta în spinare. Aerul din vârful dealului o să-i facă bine şi, dintr-odată, o să se repare la loc. La coborâre o să înceapă să se gândească ce pacoste a fost. Asta o să ducă la remuşcări şi, în cele din urmă, la disperare. O să-şi spună în sinea ei: „Nu sunt bună de frână. Nu-i ajut pe băieţii ăştia, ci numai îi încurc. Sunt o povară, asta sunt!”, şi, fără nicio avertizare, o să ne lase baltă cu totul. Asta o să facă frâna aceea. Las-o încolo! Tu eşti băiat bun, continuai eu, dar ai o lipsă. — Şi care anume? a întrebat el indignat. — Eşti prea încrezător, i-am răspuns.

Spune-ti opinia