Vrajitorul din Oz - necartonata

Vrajitorul din Oz - necartonata

Nu se afla loc mai drag pe lume ca acasa. N-are a face cat de pustiu si de cenusiu este tinutul in care traim noi, oamenii din carne si sange. Mai degraba am vrea sa locuim pe meleagurile noastre decat in orice alta tara, oricat de frumoasa ar fi ea. Nu se afla loc mai drag pe lume ca acasa. Luata pe sus de o tornada, impreuna cu Toto, catelusul ei, dar si cu mica lor casa din Kansas, Dorothy ajunge pe taramul fantastic al lui Oz. Lumea presarata cu altinezi jucausi, paduri fermecate, casute din portelan si vrajitoare ii pune la numeroase incercari pe Dorothy si pe noii ei tovarasi de drum: Sperie-Ciori, Omul de Tinichea si Leul cel Las. Insa calatorii sunt foarte hotarati: vor sa ajunga la Orasul Smaraldelor si sa-l cunoasca pe Marele Vrajitor. Dar cine este Oz si ce poate face el pentru musafirii temerari? „Numai Toto o facea pe Dorothy sa rada, ajutand‑o astfel sa nu devina si ea la fel de cenusie ca tot ce o inconjura. Toto nu era cenusiu; era un caine mic si negru, cu parul lung si matasos si cu ochii mici si negri, care straluceau veseli de o parte si de alta a nasului micut si caraghios. Toto se juca toata ziulica si Dorothy se juca si ea cu catelusul si il iubea nespus de mult.” „La drept vorbind, lui Toto nu‑i pasa daca este in Kansas sau in Tara Oz, atat timp cat Dorothy era cu el; dar stia ca fetita e nefericita, si aceasta il facea sa fie si el nefericit.” „— Voi, oamenii care aveti inima, spuse el, aveti ceva care va indeamna sa nu faceti rau, dar eu nu am inima si de aceea trebuie sa fiu cu luare‑aminte. Cand Oz o sa‑mi dea si mie o inima, n‑o sa mai trebuiasca sa fiu atat de grijuliu.”

Spune-ti opinia