Dumineca orbului

Dumineca orbului

Cu Dumineca orbului patrundem intr-un univers cunoscut bine din Calea Victoriei, insa urmarit in alte ilustrari concrete: cei doi tineri protagonisti ai cartii, magistratul — si el magistrat! — Sergiu Miclaus si profesoara Gina Alimanescu, au  trait cu cativa ani inainte intamplari care le-au zdruncinat rezistenta morala si-i impinsesera pe amandoi in marginea prapastiei. Pe el il adusesera in aceasta stare viata trandava de  noapte, betia, cartile; pe ea, o dragoste nenorocita pentru un cuceritor de profesie. Cand erau gata sa se prabuseasca, ambii s-au smuls cu ultima putere si au evadat spre orase de provincie, unde si-au regasit echilibrul. Toate acestea vor fi sugerate in scurte retrospective, pe parcursul romanului. In primul capitol, insa, ii intalnim pe amandoi adusi in Bucuresti de acelasi tren, ca si pe eroii din Calea Victoriei, increzatori, vindecati — definitiv, cred ei — de ispita vechilor experiente, fatale pentru amandoi. Graba ambilor, neatentia, inghesuiala,  mici incidente caracteristice peronului de gara, mici coincidente si indrazneli, un sofer cu initiativa si, langa toate acestea, o inexplicabila dar gratioasa pornire a unuia catre celalalt  ii apropie unul de altul, si un inceput de idila se infiripa. O dragoste pe atat de pura pe cat de ciudata si intamplatoare le-a fost intalnirea: o putere magica i-a purtat, parca, spre a-i intalni, pentru ca, indata dupa despartirea cu legamantul de a se intalni a doua zi, sa se napusteasca asupra lor  parca o fatalitate intru totul potrivnica, dejucandu-le toate bunele intentii, aglomerand in calea lor cele mai absurde obstacole. Fericirea lor posibila, multumirea calma, calda, intrezarita o clipa de amandoi, se naruie. Fiecare se intoarce definitiv la ceea ce crezuse ca indepartase de la sine pentru totdeauna: el — la carti, carciumi, nopti irosite; ea — la barbatul care-i zdrobise si prima oara inima. O fatalitate? intamplarea potrivind lucrurile tocmai pe dos decat ar fi  fost, la urma  urmei, de dorit? imposibilitatea funciara a omului de a fi fericit in viata? Care din acestea, sau care alta pricina ascunsa ravaseste existenta celor doi tineri, intorsi purificati in capitala? Ce demon dezlantuie asupra lor — asupra omului in general — convoiul de adversitati, interzicandu-le accesul la frumusetea spre care, totusi, viata lor parea sa aspire?Mihai Gafita

Spune-ti opinia